Am iubit de mic avioanele MiG-21, avioanele copilăriei mele, avioanele adolescenței și ceva, avioanele mele pe cerul meu de la Călărași, le-am dus dorul când am plecat la București și le-am revăzut cu drag pe la exerciții, prin Bazele Aeriene, la BIAS-uri și la Zi Mare peste Arcul de Triumf.

Și n-am fost singurul care le îndrăgeam, n-am fost singurul care visa că zboară în timp ce le vedea zburând. Și le știam numele piloților ca atunci când urmăream Formula 1 și-i știam pe toți din competiții an de an, îi știam cum reținusem cândva pe piloții din cartea Inimi cât să cuprindă Cerul Patriei. Și ca atunci când citeam acea carte, îmi simțeam sufletul încordat de emoții de fiecare dată când apărea vreo veste că au ieșit la ruși, ieșeau ca în carte în inferioritate tehnică, poate și numerică, dar niciodată sub nivelul potențialilor inamici.

N-am fost la ceremonia de retragere. Cu timpul, trece timpul, ne coacem, devenim oameni mari, se acumulează multe și totul este în detrimentul pasiunii pentru care înainte făceam sacrificii. A fost vorba de job, dar a fost vorba și de suflet: nu m-am zbătut să obțin un liber, cum făceam ca să plec prin țară la exercițiile din poligoane, în aer, pe apă sau uscat.

N-am fost la ceremonia de adio, nu am avut puterea, am dorit să nu fiu acolo la despărțirea de vis.

Nu, n-am fost singurul care a iubit MiG-21. Poate că nici nu l-am iubit atât de mult precum l-au iubit alții, nu mi-a fost familie așa cum le-a fost aviatorilor din toate specializările care au pus umărul și sufletul în zborurile acestor avioane, n-am fost una cu avionul pe cer precum piloții care au zburat acest vis.

Toți am iubit MiG-21, dar nu a fost, n-a fost de ajuns.

Se putea mai mult, de final, de adio.

Turcii, așa cum se vede în poza care mobilează scrierea asta, au celebrat împlinirea a jumătate de secol în care au exploatat o altă legendă a cerului: F-4E Phantom. La aniversarea asta au făcut un gest frumos, început cu un “elephant walk” și continuat cu “fly by”.

Evenimentul a avut loc la ultima bază a Turciei unde este exploatat acest avion, adică la Eskișehir, în partea de nord-vest a țării, casa 111 Filo “Panther”.

Au zburat la joasă avioane Phantom, între care unul pictat aniversar cu semiluna roșie, peste podișul Anatoliei.

Ar fi fost frumos să se facă mai mult pentru MiG-21.

Nu costa mult un șablon și niște vopsea, acolo, pe… să-i zicem coadă, un chip al lui Doru Davidovici. Măcar.

Se pare că mulți l-am iubit pe MiG-21, dar n-a fost de ajuns.

Eh, nemulțumiri de nostalgic. De visător, de vis.

Iulian Iamandi